Mirabela Power - Copiii rătăcitori (feat. Laurențiu Zloteanu) Lyrics

Îmi e frică să adorm
E prea târziu
Nu știu cât mai am de trăit
În apartamente uitate de vreme se aprindeau toate luminile
Până când să scumpească facturile la electricitate, gaz, întreţinere
Se făcea doar dragoste
Nimic mai mult nimic mai puţin decât dragoste
Acum ne vindecăm lipindu-ne frunze pe ochi
Devenind super-eroi
Unii vor să ne salveze
Dar nu mai e nimiuc de salvat aici
Pe pământ
Toţi oamenii ne părăsesc luând cu ei şi ultimele
Puncte de suspensie

Oraşule de ce mă laşi să mă înfurii la porţile cetăţii tale
De ce mă părăseşti pe străzi lăturalnice
Unde te ascunzi când deschid ochii şi sărăcia mă atrage
Unde te ascunzi când îţi ofer lacrimi înconjurătoare
Oraşule mândria trufia şi virtuţile plebei nu mă satisfac
Oraşule mă părăseşti în gândurile mele
Te ascunzi în gândurile negre ale altora
Te fereşti pretutindeni de femeile frumoase ce-mi zâmbesc între staţii
Le observ le admir disociez realitatea
Nu te feri oraşule bătrân arătându-mi colţii
Nu mă proteja nu încerca să mă absorbi în zeama călită de interlopi
Ei sunt mânjiţi cu sângele nostru străbun al patriei tale
Oraş înfumurat de o falsă glorie

Noi suntem proscrişii tăi
Copiii rătăcitori
La căpătâiul tău se aşează venele noastre înfipte-n pământul tău
Oasele noastre susţin corporaţiile tale profitabile
Creierii noştri disecaţi şi storşi de maşinăriile tale
Folosesc metode selective de satisfacere a plăcerii
Imediate şi interzise printr-o falsă gratuitate
Lasă-mă cu promoţiile tale
Eu nu te-am părăsit
Nu am încredere în tine
Bine te-am regăsit
Aveam nevoie de tine ca să trăiesc înăuntrul tău
Ca să îţi ofer la schimb tot ceea ce am primit
De la fiecare om născut în oraşul tău